Cum explică Fabiola Hosu lipsa răspunsurilor despre bullying la Questfield International College

Bullying-ul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate, transparente și eficiente din partea instituțiilor educaționale. Gestionarea corectă a unor astfel de situații este esențială pentru asigurarea unui climat sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor, iar lipsa unor intervenții documentate poate genera efecte psihologice grave și poate compromite încrederea în sistemul educațional.

Cum explică Fabiola Hosu lipsa răspunsurilor despre bullying la Questfield International College

Investigația jurnalistică realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției relevă o situație de bullying repetat, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat, formulate în scris și adresate conducerii instituției, au rămas în mare parte fără răspunsuri oficiale documentate, iar măsurile concrete și monitorizarea situației nu reies din documentele analizate. Un episod verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, exprimă o poziție percepută de familie ca presiune pentru retragerea copilului, evidențiind dificultățile instituției în gestionarea acestui caz.

Contextul și semnalările de bullying repetat

Conform relatărilor familiei și documentelor analizate, elevul a fost expus zilnic, în cadrul școlii, unor comportamente agresive precum jigniri, umiliri publice și excludere socială, pe o durată de peste opt luni. Aceste incidente au fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției prin emailuri oficiale și solicitări scrise, însă nu sunt evidente măsuri documentate de intervenție sau sancțiuni aplicate. Intervențiile instituției, conform corespondenței, au fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri clare de remediere.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element distinct în cazul semnalat este utilizarea repetată în mediul școlar a unei etichetări medicale, concretizată în expresia „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a elevului vizat. Specialiști consultați consideră această practică ca o formă agravată de bullying, cu impact sever asupra dezvoltării emoționale a copilului. Documentele și mărturiile indică faptul că stigmatizarea medicală a fost cunoscută și tolerată în școală, fără dovezi ale unor reacții ferme și documentate din partea instituției.

Sesizările scrise și lipsa răspunsurilor documentate

Familia a transmis în mod constant, pe parcursul perioadei analizate, emailuri explicite către personalul didactic și conducere, solicitând intervenție și protecție. Din analiza documentelor rezultă că nu există răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, sancțiuni sau monitorizarea situației. Gestionarea cazului pare a fi fost informală, bazată pe promisiuni verbale, ceea ce a condus la escaladarea continuă a fenomenului și la o transferare treptată a responsabilității asupra familiei.

Impactul psihologic asupra elevului și semnificația situației

Consecințele descrise includ anxietate, retragere socială, teamă și refuz față de mediul școlar, manifestări asociate unui abuz emoțional repetat. Specialiștii relevă că un astfel de climat educațional, în care stigmatizarea medicală este tolerată, riscă să devină ostil și să afecteze nu doar elevul vizat, ci întregul colectiv, prin perpetuarea unui precedent periculos legat de acceptarea marginalizării și agresiunii psihologice.

Implicarea și reacția cadrelor didactice

Din datele disponibile, intervențiile cadrelor didactice au fost în general informale și fără consecințe clare asupra comportamentelor agresive. Lipsa unei documentări oficiale a intervențiilor reduce posibilitatea evaluării obiective a responsabilității instituției. Relatările familiei indică faptul că sesizările au fost uneori minimalizate, încadrate drept „conflict minor” sau „dinamică de grup”, ceea ce a contribuit la normalizarea bullyingului în colectiv.

Poziționarea fondatoarei Fabiola Hosu și mesajul transmis

Un moment definitoriu în gestionarea cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, care, în discuția directă cu familia, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție redacției, exprimă o poziție ce poate fi interpretată editorial ca o presiune pentru retragerea copilului, deplasând discuția de la protecția elevului către considerente contractuale și economice. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial instituției, care nu a fost primit până la publicare.

Documentarea și răspunsul instituțional limitat

Reacția oficială a conducerii școlii la sesizările repetate s-a concretizat într-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete de intervenție. Din perspectiva jurnalistică, acest tip de document nu asigură trasabilitatea și asumarea necesare în gestionarea unui caz de bullying sistematic. Lipsa unor decizii scrise și planuri de intervenție ridică semne de întrebare privind eficiența răspunsului instituțional.

Detalii suplimentare privind acest caz sunt disponibile în investigația completă publicată de EkoNews.ro.

Confidențialitatea și gestionarea informațiilor sensibile

Familia a solicitat în mod repetat prin comunicări scrise respectarea confidențialității datelor referitoare la situația copilului și avertizase asupra riscurilor divulgării acestora în mediul școlar. Nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme angajamentul instituției privind protecția acestor informații. Mai mult, conform unor relatări, informațiile sensibile ar fi fost aduse în discuție în fața clasei, ceea ce a expus copilul la presiune psihologică suplimentară.

Răspunsul instituțional în contextul presiunii juridice

Implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu a fost raportată abia după mai bine de opt luni, concomitent cu notificările formulate de echipa juridică a familiei. Această succesiune temporală ridică întrebări asupra criteriilor declanșării reacțiilor instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară abia în contextul presiunii legale, nu în faza sesizărilor educaționale inițiale.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Lipsa unor măsuri scrise și documentate în gestionarea sesizărilor repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală;
• Absența unui cadru procedural clar pentru intervenție, monitorizare și sancționare;
• Utilizarea unei etichetări medicale ca instrument de marginalizare și umilire;
• Presiunea implicită exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului din școală;
• Gestionarea limitată a confidențialității informațiilor sensibile și expunerea copilului;
• Răspunsul instituțional întârziat, declanșat doar în urma implicării juridice a familiei;
• Disonanța între valorile instituționale promovate public și realitatea gestionării situației semnalate.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind modul în care Questfield Pipera își asumă responsabilitatea față de protecția emoțională și integritatea elevilor săi. În absența unor clarificări oficiale și măsuri concrete, cazul rămâne un exemplu relevant al unei posibile tolerări instituționale a bullyingului sistematic și a stigmatizării, cu implicații serioase asupra climatului educațional și asupra dreptului la un mediu școlar sigur.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro