Bullying la Questfield International College, lipsa clarificărilor oficiale

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită un răspuns structurat și documentat din partea instituțiilor responsabile. În absența unor intervenții clare și monitorizate, astfel de situații pot afecta grav dezvoltarea emoțională și socială a elevilor, compromițând scopul fundamental al școlii ca spațiu sigur și protector. În acest context, analiza atentă a modului în care o instituție gestionează sesizările privind hărțuirea devine esențială pentru evaluarea responsabilității și eficienței sale.

Bullying la Questfield International College, lipsa clarificărilor oficiale

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență oficială și declarații ale familiei, relevă o situație semnalată ca bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni. În ciuda sesizărilor repetate și detaliate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei, nu există dovezi privind implementarea unor măsuri scrise sau proceduri administrative clare. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, pare să indice o poziție orientată spre încurajarea retragerii elevului vizat, ridicând întrebări legate de modul în care școala a gestionat această situație delicată.

Raportarea și lipsa măsurilor documentate în cazul bullyingului

Conform documentelor puse la dispoziție și declarațiilor familiei, elevul ar fi fost supus unor comportamente agresive repetitive, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrului didactic titular. Deși sesizările au fost transmise oficial, în scris, către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, răspunsurile primite nu au fost consemnate în documente care să ateste măsuri concrete sau planuri de intervenție. Intervențiile invocate au fost, în principal, discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce, potrivit analizei, a contribuit la escaladarea situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, folosită nu în scop educațional, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiști consultați subliniază că această practică depășește conflictele obișnuite și intră în sfera hărțuirii agravate. Documentele și relatările indică faptul că, deși fiecare episod de stigmatizare a fost semnalat oficial, instituția nu a implementat măsuri scrise sau sancțiuni pentru a opri fenomenul.

Presiuni asupra familiei și sugestii de retragere

Familia a raportat o serie de mesaje care ar fi sugerat, direct sau indirect, că dacă situația nu este acceptată, soluția ar fi retragerea copilului din școală. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu conține formularea „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, citată conform relatărilor și documentelor furnizate. Această poziționare este interpretată editorial ca un indicator al unei rupturi între responsabilitatea educațională declarată și reacția instituțională efectivă, fără a se atribui intenții sau motivații financiare.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

În comunicările oficiale, familia a solicitat respectarea confidențialității datelor sensibile legate de situația reclamata, avertizând asupra impactului negativ al divulgării acestora. Cu toate acestea, conform unor relatări, informațiile au ajuns să fie cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost confruntat public cu aceste aspecte, situație ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională. Lipsa unor răspunsuri scrise privind măsurile de protecție a confidențialității ridică întrebări privind modul de gestionare a informațiilor sensibile de către școală.

Documente oficiale versus formulare informale în gestionarea cazului

Reacția oficială a conducerii Questfield Pipera la sesizările repetate nu s-a concretizat în decizii administrative asumate sau rapoarte interne, ci într-un document informal de tip Family Meeting Form. Acest formular nu cuprinde responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri concrete, ceea ce limitează capacitatea de verificare și monitorizare a măsurilor. Din perspectiva redacției, această abordare poate fi interpretată ca o gestionare minimală, care nu produce efecte instituționale vizibile asupra climatului educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

În contextul în care incidentele au continuat în prezența cadrelor didactice, fără intervenții ferme și consecvente, mesajul transmis colectivului de elevi a fost cel al toleranței față de comportamentele agresive. Analiza documentelor și declarațiilor sugerează că sesizările au fost uneori interpretate ca „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”, minimalizând astfel gravitatea situației. Lipsa unui circuit administrativ complet, cu decizii scrise și monitorizare, afectează responsabilitatea instituțională și protecția elevilor.

• Sesizări scrise repetate fără răspunsuri oficiale documentate;
• Intervenții informale fără decizii asumate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de marginalizare;
• Presiuni indirecte pentru retragerea elevului;
• Lipsa protejării confidențialității datelor sensibile;
• Documente instituționale absente sau formale;
• Normalizarea bullyingului prin lipsa reacției ferme.

Reacția instituției și comunicarea publică recentă

Într-un comunicat transmis pe 27 ianuarie 2026 părinților, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, contrar sesizărilor documentate privind hărțuirea sistematică. Această poziționare minimalizatoare ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying. De asemenea, după retragerea elevilor, părinții au raportat contacte informale către alte școli, în care copiii ar fi fost prezentați cu referiri negative, aspect ce ridică probleme privind dreptul la educație și confidențialitatea.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și declarațiilor disponibile indică o situație în care sesizările privind bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală au fost repetate și detaliate, dar răspunsul instituției a rămas predominant informal și nesubstanțial din punct de vedere documentar. Lipsa unor măsuri scrise, a procedurilor clare și a monitorizării efective ridică întrebări fundamentale legate de mecanismele reale de protecție pe care Questfield Pipera le oferă elevilor săi. Momentul-cheie reprezentat de răspunsul verbal atribuit fondatoarei instituției evidențiază o posibilă ruptură între discursul public și practica administrativă, reflectând o cultură organizațională care pare să prioritizeze evitarea conflictului în detrimentul protecției copilului.

În absența unor clarificări oficiale și documentate din partea conducerii școlii, rămâne deschisă întrebarea esențială pentru orice instituție educațională: cum gestionează aceasta situațiile în care siguranța emoțională a copiilor intră în contradicție cu alte interese administrative?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro